|
Poezia lui Eugen Dorcescu la vremea re-lecturii
Mircea LĂZĂRESCU Grafica de Hetco (Agero)
Cu un timp în urmă, Eugen Dorcescu mi-a oferit două din cărtile sale, apărute, de curând, la Editura on-line Semănătorul din București: Poetica non-imanenței, 2008, și Omul din oglindă, 2009. Cea dintâi adună scrieri de teorie, istorie și critică literară, publicate, timp de trei decenii, prin diverse reviste ; cealaltă Omul din oglindă este cea de a doua antologie poetică de autor, după Omul de cenușă, 2002. Așadar, dacă adăugăm, acestor antologii, Biblicele (2003), unde se află, în stihuirea poetului, Psalmii, Ecclesiastul, Pildele și Rugăciunea regelui Manase, și dacă mai rânduim, pe același raft, recentul volum drumul spre tenerife (2009), avem dinainte toată creația lirică de până acum a lui Eugen Dorcescu.
Proza fantastică (Basme și povestiri feerice, 2003), scrisorile literare (Scrisori la un prieten, 2001), cărțile de eseuri (Metafora poetică, 1975 ; Embleme ale realității, 1978), interesantul experiment prozastic Histoire dune nevrose, 2007, le pun, pentru moment, cum s-ar zice, între paranteze. Mă rezum, deci, la câteva concluzii, pe care mi le-a prilejuit lectura, când succesivă, când în paralel, a cărților amintite la începutul acestor șiruri : Omul din oglindă, poezie, pe de o parte; Poetica non-imanenței, teorie literară, eseistică, pe de alta.
În contextul lecturii unei reuniri a unei sume de texte (studii, articole, interviuri și, concomitent, opere de creație, și unele și celelalte ale persoanei în cauză, Eugen Dorcescu), mi s-a relevat faptul că re-lectura unor creații poetice e re-luminată de existența și de opera, în ansamblu, a scriitorului e re-luminată, altfel spus, de dinafara a ceea ce e prezent în textul liric, accesibil tuturor. Voi încerca să mă explic, în cele ce urmează.
În primul rând, studiile și analizele de "poetică" privitoare la simbol, metaforă etc. etc. , care precedă majoritatea creațiilor poetice, o dată recitite, te îndeamnă să re-parcurgi textul poetic; și, implicit, te îndeamnă la o noua receptare, altfel înțeleasă, a textului formulat prin poezie. Acest fapt e rar poate unic printre poeții români, care au pornit înainte cu talentul lor incontestabil și s-au menținut în cadrul acestuia, recepționând, eventual, în urma criticilor și a altor comentarii, anume sugestii. Deci, chiar dacă elaborarea așa-zicând specializată într-ale teoriei literaturii, în retorică, în stilistică etc. a lui Eugen Dorcescu ar putea fi criticată sau dispersată în vastitatea confruntarilor ce se petrec în orice știință particulară, articularea acesteia cu opera poetică "ulterioară" a autorului are, în acest caz, insist, o semnificație specială și prilejuiește o reflecție cu totul aparte asupra textelor sale lirice.
În al doilea rând, opțiunea lui Eugen Dorcescu pentru profunzimile trăirilor cu sens mistic, preocuparea sa explicită pentru poetica mistică și pentru cea inclusă și cuprinsă în varii texte care nu totdeauna s-au pretins a fi « estetice » (e vorba, spre exemplu, de Sfânta Scriptură) redimensionează, de asemenea, lectura operelor poetice ale autorului, cel puțin a celor mai recente. Cineva care a petrecut ani de zile alături de secțiuni biblice precum Psalmii, Ecclesiastul, Pildele, Rugăciunea regelui Manase, "versificându-le", nu este un poet care, în creația sa, ignoră trăirile adânci; iar faptul că, în calitate de cititor, ajungi să fii avizat asupra acestui lucru (pe care-l știu, esențialmente, doar foarte puțini intimi), îți permite o relectură recalibrată a operei sale poetice, în întregul ei.
În sfârșit, activitatea de comentator, de analist al operelor literare trecute și actuale , în măsura în care poziționările sunt reunite, ocazionează o viziune asupra poeticii românești, alta decât cea care rezultă din istorii literare sau din contactul direct, circumstanțial, cu autorii. Această viziune se articulează cu celelate, în cazul de față, pentru a configura ceea ce s-ar putea numi prezența încă, printre noi a unui personaj care face parte din respectabila clasa a intelectualilor, acum pe cale de dispariție.
Omul din oglindă, așadar, cuprinzând câteva din cele mai izbutite cărți de poezie ale lui Eugen Dorcescu: Elegii, Moartea tatălui, În Piața Centrală. Textele acestea, parcă de pe altă lume, le-am printat, pentru a mă reculege cu ele, câteva zile, ca la o mănăstire.
Mircea LĂZĂRESCU Ianuarie 2009
|
Propuneri si contacte : editura.online@gmail.com
Situl aparține ARP - ASOCIAȚIA ROMÂNĂ PENTRU
PATRIMONIU