Istoricul realizării Ansamblului Monumental

„Calea Eroilor” de la Târgu-Jiu

„Curierul Primăriei” Nr. 2(57)/2005

TÂRGU – JIU, GORJ

Dr. ing. Sorin Lory Buliga,

şef Centrul de Cultură şi Artă „Constantin Brâncuşi”

INTRODUCERE

Ansamblul Monumental „Calea Eroilor”de la Târgu-Jiu este denumirea modernă a tripticului de monumente realizate de sculptorul Constantin Brancusi în 1937-1938.

Ansamblul a fost menit să preamărească „memoria eroilor gorjeni care s-au jertfit în războiul de întregire” (citat din documente de donaţie). Capodopera lui Brâncuşi constituie o ultimă realizare, dintr-un şir de intenţii comemorative destinate eroilor gorjeni realizate în oraşul Târgu-Jiu, după cum urmează:

1) amplasarea pe podul de peste Jiu a unei plăci comemorative1) (la 14 octombrie 1920);

2) realizarea unui monument eroinei Ecaterina Teodoroiu2) (la 8 septembrie 1935) aşezat în centrul oraşului;

3) ridicarea unei biserici „întru pomenirea eroilor”, pe locul uneia mai vechi, cu hramul Sf. Apostoli Petru si Pavel (1927-1937);

4) un proiect nefinalizat de monument al eroilor gorjeni, în faţa regimentului de artilerie.

REALIZAREA ANSAMBLULUI MONUMENTAL

După cum se ştie, la sugestia Miliţei Petraşcu, „comanda” lucrării a fost făcută de către Liga Naţională a Femeilor Gorjene, prin intermediul preşedintei acesteia, Aretia Tătărăscu, în iarna anului 1934, în atelierul sculptorului din Paris.

I. Pogorilovschi [1] consideră că „Brâncuşi a nădăjduit tot timpul după război – în 1930 încă mai nădăjduia – să poată realiza monumentul pentru eroii de sub pământul Gorjului” la Peştişani, lângă satul său natal, Hobiţa.

Aceasta ar explica de fapt acceptarea realizării operei comemorative la Târgu-Jiu, ca după o lungă aşteptare. În sprijinul acestei idei stă de altfel şi textul unei scrisori trimise de Brâncuşi 3) lui Miliţa Petraşcu: „... şi nu vă pot spune cât de fericit aş fi să pot face ceva la noi în ţară”.

În ceea ce priveşte concepţia originară a lui Brâncuşi asupra lucrării sale de la Târgu-Jiu, trebuie spus că există inadvertenţe serioase nu numai între exegeţii capodoperei brâncuşiene, dar şi între diverşii memorialişti care au discutat în acest sens cu artistulromân, în perioada respectivă.

Astfel, Ştefan Georgescu-Gorjan [2] îşi amintea că la 7 ianuarie 1935 Brâncuşi i-a povestit că Aretia Tătărăscu „îl vizitase la Paris, nu demult (deci în a doua jumătate a anului 1934) şi-l invitase să ridice la Târgu-Jiu o serie de monumente”. Inginerului nu i-a vorbit însă atunci Brâncuşi decât despre Coloană.

V.G.Paleolog [3] relatează că Brâncuşi i-a prezentat Aretiei Tătărăscu doar Poarta şi Stâlpul 4) .

De asemenea, Poarta, Biserica Sf. Apostoli şi Stâlpul urmau să fie legate între ele printr-o cale largă, trăbătând oraşul de la apus la răsărit.

Alte mărturii aparţinând unor cunoscuţi ai lui Brâncuşi precum şi datele de arhivă, pledează însă pentru faptul că opera de la Târgu-Jiu a fost gândită iniţial ca o singură piesă monumentală: Coloana Infinită. La aceasta s-au adăugat ulterior celelalte piese ale ansamblului.

Din relatările Aretiei Tătărăscu,citată de V. G. Paleolog [4], Brâncuşi vine în România în iunie 1937, cu intenţia de a realiza o singură lucrare. Astfel, într-o şedinţă a Comitetului Ligii în satul Poiana, el a prezentat o fotografie şi a spus: „Am hotărât la Paris ca monumentul să fie o coloană fără sfârşit. Iat-o!” 5).

Acelaşi autor menţionează că tot în iunie-iulie 1937, Brâncuşi a hotărât şi realizarea unui Portal de piatră şi a unei străzi drepte: „proiectul definitiv al Coloanei nesfârşite nu este gata… când el se hotărâ să execute un monument - un Portal de piatră. Tot atunci el decide ca acest portal să fie legat de coloană printr-o stradă ideal dreaptă care să poarte numele de Calea Sufletelor Eroilor”.

În august 1937, Aretia Tătărăscu îşi convinge soţul, pe primul ministru liberal Gh. Tătărăscu, să obţină de la Ministerul Lucrărilor Publice suma necesară pentru prelungirea străzii Grigore Săftoiu între târgul săptămânal numit de Brâncuşi „Târgul fânului” – unde va fi amplasată Coloana – şi B-dul C. A. Rossetti, care mărginea grădina publică a oraşului. Planul acestei străzi drepte fusese de fapt aprobat încă din 1900, dar rămăsese neaplicat (vezi I. Mocioi [5].

În 1937, primarul Târgu-Jiului prezenta pe scurt planul „Căii Eroilor”: „Proiectul în întregime ar consta dintr-o aleecare,plecând de la digul Jiului – care este locul de evocare al actelor de vitejie gorjenească – ar trece pe sub un portal, ce în viitor ar marca şi intrarea în grădina publică, pentru ca, continuând spre biserica ce se renovează, să se termine această cale ce va purta chiar şi denumirea de Calea Eroilor, la monumentul recunoştinţei întruchipată printr-o coloană înaltă de circa 29 metri, înălţându-se fără sfârşit aşa cum trebuie să fie şi recunoştinţa noastră pentru eroii ce sunt temelia României moderne, situat acest monument în mijlocul unui parc ce se va face pe locul fostului târg de vite” 6).

În acest fel, la 20 octombrie 1937, donaţia făcută de Liga Naţională a Femeilor Gorjene către oraşul Tîrgu-Jiu, consta din:

1) Strada „Calea Eroilor” („care va porni din preajma Jiului”), 2) un portal de piatră şi 3) o coloană a „recunoştinţei”, „legându-se astfel amintirea locurilor pentru care au luptat eroii gorjeni, cu ideea recunoştinţei fără sfârşit simbolizată prin coloană”. Totodată, Liga „a luat pe a sa răspundere construcţia Bisericii Sf. Apostoli… dând astfel prin ridicarea acestui sfânt lăcaş, o strălucire mai mare recunoştinţei noastre către cei care s-au jertfit pentru noi” 7).

Brâncuşi a dat şi „indicaţii cum să se întretaie aleile principale” din Grădina publică, acestea „având un scop legat de ansamblul lucrării…” (I. Alexandrescu [6]).

Construcţia Coloanei Infinite a început la mijlocul lui august 1937 la Petroşani şi s-a încheiat în noiembrie al aceluiaşi an la Târgu-Jiu. Metalizarea (alămirea) ei s-a executat în lunile iunie-iulie 1938 (vezi Ştefan Georgescu-Gorjan [7]).

Poarta Sărutului a fost asamblată din blocuri de travertin de Banpotoc în octombrie 1937. Însă anul sculptării sale definitive este 1938, mai exact de la începutul verii şi până la 20 septembrie, când artistul a plecat la Paris.

Prima fundaţie a fost turnată mai spre exterior decât este astăzi.

Cele doua alei („târcoale” le numea Brâncuşi) care înconjoară Poarta şi se unesc din nou pe linia axului ansamblului sculptural, nu sunt nici ele întâmplătoare, fiind înfăptuite tot la indicaţiile sculptorului.

Data realizării Mesei Tăcerii este probabil elementul cel mai controversat din istoria ansamblului. În mod cert au existat două variante. Prima dintre ele constituie de fapt obiectul discuţiilor.

În esenţă, se ştie că era tot din calcar dar de dimensiuni ceva mai reduse. Se pare că a fost cioplită sub supravegherea lui Brâncuşi, însă nu se poate spune cu precizie când: în iunie-iulie 1937 sau la sfârşitul lui octombrie-începutul lui noiembrie 1937 (cf. I.Pogorilovschi [1] si I.Mocioi [5]).

Trebuie specificat totuşi că Brâncuşi a plecat la Paris pe 2 septembrie 1937, deoarece urma să se întâlnească acolo cu maharajahul Yeswant Rao – în vederea discutării construcţiei „Templului Descătuşării” din Indore – care şi-a întârziat însă mult anunţata vizită (pe 15 octombrie 1937 el îi scrie lui Şt. Georgescu-Gorjan că prinţul urma să sosească la Paris doar pe 19 octombrie).

Sculptorul a avut „o scurtă revenire în România pe la începutul lui noiembrie 1937”, când a participat şi la târnosirea Bisericii Sf. Apostoli din Târgu-Jiu, care a avut loc la 7 noiembrie. Se înapoiază la Paris, după care va pleca la Genova, de unde se va îmbarca spre Bombay (acolo va ajunge la 30 decembrie 1937).

Se va întoarce din India – la Genova – pe 8 februarie 1938 (Şt. Georgescu-Gorjan [8]).

Această succesiune de evenimente denotă faptul că după 2 septembrie 1937 şi până la revenirea sa în ţară din 1938, sculptorul nu a mai putut lucra efectiv la opera sa din Tîrgu-Jiu, cu excepţia unei „scurte reveniri” din toamna lui 1937, în care este foarte puţin probabil să fi realizat prima variantă a mesei. Amintesc şi faptul că încă de la venirea sa în Gorj, Brâncuşi a construit o primă masă din bolovani de râu, lângă vila familiei Tătărăscu de la Poiana (conform amintirilor lui Sanda Tătărăscu), iar ulterior a mai construit una şi în grădina casei Bălănescu din Târgu-Jiu, unde a locuit în perioada 1937-1938 (I. Mocioi [5]).

Este posibil ca prima masă să fi fost amplasată lângă malul Jiului, într-o zonă neamenajată.

Într-o notă oficială 8) se specifică un transport de lespezi de piatră de calcar „pentru pavaje şi trepte la platforma de lângă digul Jiului”.

Aceste trepte nu s-au realizat – după cum nu s-au realizat nici cele ce trebuiau să urce spre Coloană – însă rămâne ideea amenajării platformei la această dată, operaţiune care s-a încheiat în noiembrie 1937.

Varianta a doua a Mesei, din piatră de Banpotoc, este comandată la atelierele „Pietroasa” din Deva, fie pe 14 iunie 1938 de către Ligă (cf. I. Pogorilovschi [5]), fie pe 20 august 1938 chiar de către Brâncuşi, nemulţumit că pe prima masă găsise „o inscripţie săpată şi umplută cu plumb, precum şi o semnătură” (I. Mocioi [5]).

Actuala Masă a Tăcerii (nume care apare în lucrarea lui I. Jianu din 1963) este rezultatul suprapunerii tăbliilor mari ale celor două variante. Cât despre aşa-zisa Masă festivă sau Masă ultimă, aceasta este un rebut alcătuit din suprapunerea picioarelor celor două mese. Ea a stat un timp în Grădina publică şi apoi a fost adusă în Parcul Coloanei din iniţiativa personală a grădinarului Jacob Esperschildt (I. Mocioi [5]).

Din punctul de vedere al Primăriei, Masa nu era o lucrare majoră a complexului monumental. Realizarea ei se justifica astfel: „pentru a se forma un ansamblu armonios cu portalul monument… şi spre a se da un aspect cât mai estetic menţionatului monument şi întregului parc, este necesar a se aşeza la capătul aleii o masă de piatră” 9).

Pe marginile aleii deschise în parc în octombrie 1937, s-au plantat 20 de plopi piramidali 10) şi s-au amenajat – în noiembrie – 10 nişe pentru bănci şi scaune (acestea din urmă trebuiau puse şi în jurul mesei). Ele aveau ca scop „formarea unui ansamblu armonios cu portalul şi masa de piatră construite pe această alee principală” 11) .

La 9 iulie 1938 se face comanda la atelierele din Deva, iar pe 1 august se aduc de acolo 12 scaune cu faţa rotundă şi 30 cu faţa pătrată, executate „conform modelului dat” 12) (I. Pogorilovschi [1] consideră însă că acum ar fi sosit doar un rest de 25 de scaune).

Este interesant de specificat aici că într-o primă variantă – la indicaţiile lui Brâncuşi – scaunele rotunde au fost grupate două câte două, fiind mai apropiate de masă (la 0,40 m.) decât sunt acum. De asemenea, scaunele pătrate au fost puse iniţial la distanţe egale între ele şi doar apoi grupate câte trei în fiecare din cele cinci nişe (E. Ciucă [9]).

Băncile de piatră ce flanchează portalul sunt tot din calcar. Pe ele se pot observa urme de daltă, ceea ce corespunde întocmai indicaţiilor de atunci ale sculptorului: pentru a se vedea că “e mână de om, nu turnată” 13).

Ele au fost terminate la 20 iulie 1938. Parcul nou din jurul Coloanei a fost lucrat începând cu 1 octombrie 1937 şi definitivat la 26 august 1938. Iniţial (1937) se dorea aici – respectând planurile lui Brâncuşi – plantarea a 300 de plopi piramidali şi a 2000 kg. floare de fân 14) , iar mai târziu (1938) s-au cerut „100-200 care cu pământ bun în care să se poată planta sau semăna flori de iarbă” 15) .

Festivităţile legate de predarea definitivă a capodoperei brâncuşiene primăriei din Tîrgu-Jiu, de către Liga Femeilor Române, au avut loc la 27 octombrie 1938. Nu se aminteşte însă nimic cu această ocazie despre Masă şi Aleea scaunelor 16).

După I. Pogorilovschi [1] de vină ar fi fost proasta organizare a festivităţilor respective, care au fost făcute de o asemenea manieră „încât pur şi simplu au ignorat componenta de lângă apă a capodoperei”. Mai precis, mulţimea într-un cortegiu măreţ, cu preoţii în cap” s-a deplasat de la Coloană (care a fost sfinţită de 16 preoţi) spre Biserica eroilor, iar apoi „pe calea eroilor spre portal unde de asemenea s-a oficiat un scurt serviciu divin” 17) .

Cortegiul a fost îndrumat ulterior prin B-dul Rossetti spre podul Jiului, când de fapt evocarea celor morţi în 1916 „ar fi trebuit să se facă pe dig, în jurul Mesei Tăcerii” (I.Pogorilovschi [1]).

Este posibil ca eludarea Mesei să fi fost gândită deliberat de către Primăria Târgu-Jiu, datorită interesului său de a o trece sub tăcere, fapt explicabil prin desele atacuri în presa din Bucureşti la adresa sa, pe motiv că ar irosi fondurile statului cu „lucrări inutile”: Coloana, Portalul şi Strada Eroilor.

Sensul de celebrare a axului ansamblului sculptural este şi el un indiciu că piesa cea mai importantă rămânea Coloana Infinită.

Ar fi fost însă interesant de ştiut indicaţiile lui Brâncuşi relativ la parcurgerea Tripticului său, dacă acesta ar fi participat la ceremoniile respective. El plecase însă din Târgu-Jiu pe 27 septembrie, probabil de teamă că războiul iminent să nu îl blocheze departe de atelierul său.

În final doresc să specific faptul că au existat şi teorii privind un ansamblu brâncuşian format din mai multe piese. Ar fi trebuit să desăvârşească această capodoperă următoarele lucrări: „Masa festivă” aflată dincolo de Coloană (C. Noica), „Prometeu” pus dincolo de Jiu (T. Paleolog), „Pasărea Măiastră” dincolo de Coloană (V. G.Paleolog), „Cocoşul”probabil şi el după Coloană (cf.D.Daba [10]),

„Fântâna zodiacului” destinată Parcului public, sau chiar un ansamblu de şase fântâni amenajate în cerc, în jurul Coloanei (I. Pogorilovschi) şi o „Piaţă zodiacală” de asemenea în jurul Coloanei, „a cărei umbră se rotea peste semnele zodiaculului” (I. Pogorilovschi).

CONCLUZII

1) „Calea Sufletelor Eroilor” ar fi denumirea originară dată de Brâncuşi – cf.V.G.Paleolog – Ansamblului Monumental de la Târgu-Jiu. Iniţial (vara anului 1937) artistul numise în acest fel doar strada dreaptă ce trebuia să lege Portalul de Coloană. În actele oficiale (septembrie 1937), denumirea străzii este „Calea Eroilor”, urmând ca aceasta să se extindă până la digul Jiului.

2) Nu există un acord unanim în ceea ce priveşte concepţia originară a capodoperei. În principal se desprind două ipoteze plauzibile:

- Brâncuşi a gândit încă de la început un ansamblu de două piese monumentale: Coloana şi Poarta, iar ulterior el a adăugat Masa şi Scaunele; Poarta, Biserica Sf. Apostoli şi Coloana trebuiau legate printr-o cale largă şi dreaptă.

- monumentul recunoştinţei a fost gândit iniţial ca o unică sculptură monumentalizată: Coloana fără Sfârşit (numită tot de Brâncuşi Coloana Infinită). Ideea unui ansamblu de sculpturi datează din lunile iunie-iulie 1937.

3) Realizarea tehnică a Coloanei(numită de Brâncuşi Coloana Infinită) acoperă intervalul august-noiembrie 1937, iar alămirea ei s-a efectuat în vara anului 1938.

4) Aleea din Parc a fost deschisă în octombrie 1937, având amenajate şi cele 10 nişe (după indicaţiile lui Brâncuşi ea a fost întretăiată şi de alte alei secundare).Pe marginea ei au fost plantaţi douăzeci de plopi piramidali.

5) Portalul (numit apoi Poarta Sărutului) a fost asamblat în octombrie 1937 şi sculptat în 1938, fiind terminat până pe 20 septembrie.

6) Masa (numită Masa Tăcerii) este alcătuită din tăbliile mari ale celor două variante ale meselor.

Prima a fost cioplită sub supravegherea lui Brâncuşi, fie în iunie-iulie 1937 (cu o probabilitate mai mare) fie la sfârşitul lui octombrie–începutul lui noiembrie 1937. A doua variantă a fost realizată la atelierele „Pietroasa” din Deva, probabil în august 1938 (după ce cu un an înainte, în noiembrie 1937, se realizase platforma ei de lângă digul Jiului).

7) Băncile de piatră ce flanchează Poarta au fost cioplite şi terminate la 20 iulie 1938, iar scaunele de piatră cu feţe pătrate şi rotunde au fost turnate la atelierele “Pietroasa” din Deva şi aduse la 1 august 1938. Atât băncile cât şi scaunele sunt intervenţii târzii, cu semnificaţii suplimentare, ce vin doar să întărească semantica celor două piese principale din Parcul Public.

8) Parcul nou din jurul Coloanei a fost început la 1 octombrie 1937 şi definitivat la 26 august 1938. Aici Brâncuşi a dorit plantarea de plopi piramidali şi iarbă.

9) Toate sculpturile din Parcul public sunt din travertin de Banpotoc (posibil cu excepţia piciorului Mesei care este tot din calcar, dar nu se ştie sigur dacă de Banpotoc). Coloana este din fontă alămită.

10) Sculpturile presupuse de unii exegeţi că ar fi trebuit să desăvârşească opera de la Târgu- Jiu sunt: „Masa festivă” sau „Masa ultimă”, „Prometeu”, „Pasărea Măiastră”, „Cocoşul”, „Fântâna zodiacului” sau un ansamblu de şase fântâni dispuse circular în jurul Coloanei şi o „Piaţă zodiacală” ce ar fi avut de asemenea Coloana în centru.

11) În general realizarea „Căii Eroilor” nu s-a efectuat după un „şablon” prestabilit, cu excepţia Coloanei (pe care Brâncuşi năzuia de mult să o realizeze în România) şi probabil a Porţii.

Actul creaţiei brâncuşiene de laTîrgu-Jiu a avut o anumită „dinamică” în intervalul 1937-1938, ansamblul sculptural constituindu-se prin adăugarea succesivă a altor piese sculpturale. Schimbarea primei Mese şi a poziţiei Scaunelor,ca şi presupusa dorinţă a artistului de a-şi extinde opera dincolo de Jiu sau de Coloană, sunt argumente suplimentare în acest sens.

Mulţumesc Doamnei Sorana Georgescu-Gorjan şi Domnului dr. Ion Pogorilovschi pentru sprijinul oferit la apariţia acestui material.

BIBLIOGRAFIE

[1] Pogorilovschi, Ion,

Brâncuşi, apogeul imaginarului. Comentarea capodoperei de la Târgu-Jiu, Ed. Fundaţiei “Constantin Brâncuşi”, Tîrgu-Jiu, 2000.

[2] Georgescu-Gorjan, Ştefan, Ansamblul monumental de la Târgu-Jiu – 40 ani de la inaugurare, Arta, nr.10, 1978, p.34.

[3] Paleolog, Vasile Georgescu, Genese de la Via Sacra de Tîrgu-Jiu, Academie R.S.R., Centre d’Histoire de Philologie et d’Ethnographie, Craiova, 1967, p. 11, 1967.

[4] Paleolog, Vasile Georgescu, Brâncuşi, Concepţie urbanistică,Arta plastică, 3, p.18-19, Bucureşti, 1967.

[5] Mocioi, Ion, Brâncuşi: Ansamblul sculptural de la Tîrgu-Jiu, Comitetul pentru cultură şi artă al judeţului Gorj, Tîrgu-Jiu, 1971.

[6] Alexandrescu, Ion, Mărturiile unui cioplitor, Ramuri, luna martie, p. 12, 1965.

[7] Georgescu-Gorjan,Amintiri despre Brâncuşi, Ed. „Scrisul Românesc”, Craiova, 1988.

[8] Georgescu-Gorjan, Ştefan, Templul din Indore, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1996.

[9] Ciucă, Eugen, Brâncuşi la Tîrgu-Jiu, Aleea scaunelor, Contemporanul, 16/1964, Bucureşti.

[10] Daba, Dumitru, Brâncuşi, Editura de Vest, Timişoara, 1995.

NOTE

1)

Amintind de ziua de 14 octombrie 1916, când „bătrânii, femeile, cercetaşii şi copiii Gorjului au oprit năvala vrăjmaşilor, apărându-şi cu vitejie căminurile”.

2)

Dus la bun sfârşit şi într-o manieră originală de către Miliţa Petraşcu.

3)

La 11 februarie 1935.

4)

În ceea ce priveşte nomenclatura unor sculpturi de la Târgu-Jiu, în toamna anului 1938 Brâncuşi folosea mai multe denumiri pentru aceeaşi piesă (de exemplu Stâlp, Coloană sau Coloana Infinită).

Spre sfârşitul vieţii numea piesele simplu: Masa, Poarta şi Stâlpul.

5)

Sculptorul intenţiona încă din 1930 să ridice în Bucureşti o „Coloană fără Sfârşit”, aşa cum a rămas consemnat în articolul „Maestrul Brâncuşi”, din „Curentul literar şi artistic”apărut în data de 6 octombrie 1930, pag. 3 şi 4, din Bucureşti.

6)

Arhiva Statului Tg.-Jiu. Dosarul de decizii pe 1937. Decizia nr. 108 din 13 septembrie 1937 (apud. I. Mocioi [5], p.22).

7)

Arhiva Statului Tg.-Jiu.Fond Primărie oras Tg.-Jiu. Inv. 108, Dosar 141/1937, înreg. La 20 oct./ 1937, nr.6330 (apud.I.Mocioi [5], p.175-176).

8)

Arhiva Statului Tg.-Jiu.Fond Primărie. Dosar 120/1937 (apud. I. Mocioi [5]).

9)

Arhiva Statului Tg.-Jiu.Fond Primărie. Dosar 109/1938 (apud. I. Mocioi [5]).

10)

Arhiva Statului Tg.-Jiu.Fond Primărie.Inv.93.Dosar 120/1937, fila 1-2 (apud. I. Mocioi [5]).

11)

Arhiva Statului Tg.-Jiu. Dosar 77/1938, fila 1 (apud. I. Mocioi [5]).

12)

Arhiva Statului Tg.-Jiu. Dosar 77/1938, fila 4 (apud. I. Mocioi [5]).

13)

Arhiva Statului Tg.-Jiu. Inv. 47, fila 46, decembrie/1938 (apud. I. Mocioi [5]).

14)

Arhiva Statului Tg.-Jiu. Dosar 118/1937, Dosar 23/1937 (apud. I. Mocioi [5]).

15)

Arhiva Statului Tg.-Jiu. Dosar 117/1938 (apud. I. Mocioi [5]).

16)

Nomenclatură care de altfel nu-i aparţine lui Brâncuşi..

17)

Conform unui articol din ziarul „Cuvântul Gorjului” ( Tg.-Jiu, 19/ 1938), citat de I.Pogorilovschi [1

ARP - ASOCIAŢIA ROMÂNĂ PENTRU PATRIMONIU

Prima pagină

Scrisoarea

Viaţa pe scurt

Cronologie

Opera pe scurt

Calea Eroilor

Câteva opere

Pe tema Brâncuşi

Ansamblul Monumental

Bibliografie

Sunteţi pe o pagină de aici:

www.semanatorul.ro/brancusi/index.htm