CONSTANTIN BRÂNCUŞI

Brâncuşi în atelierul său de la Paris

BRÂNCUŞI, Constantin, sculptor, s-a născut la 12 februarie 1876 în Hobiţa, Oltenia, şi s-a stins din viaţă la 16 martie 1957, la Paris. Urmează Şcoala de arte şi meserii, Craiova (1884-1887) şi este diplomat al Şcolii de Belle-Arte din Bucureşti (1898-1902). Pleacă în 1904 la studii la Munchen, dar după şase luni o porneşte pe jos prin Bavaria, Elveţia şi Alsacia până la Langres (Franţa), de unde ia trenul până la Paris, în 1905 reuşeşte la concursul de admitere la Ecole Nationale Superieure des Beaux-Arts, unde lucrează în atelierul lui Antonin Mercie până în 1906 când, atingând limita de vârstă, părăseşte şcoala. Refuză să lucreze ca practician în atelierul lui Rodin, spunând: "La umbra marilor copaci nu cresc vlăstare tinere". Expune pentru prima dată la Societe Nationale des Beaux-Arts şi la Salon d'Automne din Paris în 1906.

= + +

Creează în 1907 prima versiune a Sărutului, temă pe care o va relua sub diferite forme până în 1940, culminând cu Poarta Sărutului din Ansamblul Monumental din Târgu-Jiu. Primeşte, în 1907, o comandă pentru monumentul funerar al lui Petre Stănescu din Buzău, care-i asigură un venit lunar de 500 fr. timp de un an şi jumătate. Cu aceşti bani închiriază un atelier în Rue du Montparnasse No. 54 şi intră în contact cu avangarda pariziană care, în acei ani, îşi stabilise centrul de activitate în Montparnasse. Se împrieteneşte cu Rousseau Vameşul, Guillaume Apollinaire, Marcel Duchamp, Fernand Leger, Modigliani, Max Jacob, Robert şi Sonia Delaunay, etc. Participă în 1907 la Expoziţia Falansterului din Creteil, la Salon de la Societe Nationale des Beaux-Arts şi la Salon d'Automne din Paris, precum şi la expoziţia Tinerimea Artistică din Bucureşti, în 1909, revine în România şi participă la Salonul Oficial, unde obţine premiul II pentru sculptură. Anastase Simu îi cumpără sculptura Somnul împreună cu bustul lui Nicolae Dărăscu.

Păsările în spaţiu şi domnişoara Pogany

Până în 1914 participă regulat la expoziţii colective din Paris şi din Bucureşti, inaugurând ciclurile Păsări Măiestre (1910), al Muzei Adormite şi al Domnişoarei Pogany. în 1913, este invitat să participe la marea expoziţie de artă modernă de la Armory Show din New York, unde tabloul lui Marcel Duchamp "Nud coborând o scară" şi sculptura lui Brâncuşi "Domnişoara Pogany" provoacă o enormă senzaţie. Ca urmare, Brâncuşi îşi deschide prima expoziţie la Photo Secession Gallery din New York, în 1914. Marele colecţionar american John Quinn, care în decurs de 10 ani va cumpăra 32 de sculpturi şi desene de Brâncuşi, devine unul dintre admiratorii săi cei mai fervenţi, asigurându-i o exis tentă materială prielnică creaţiei. Datorită lui John Quinn, în 1921, apare în revista Little Re vie w din New York, primul studiu cu 24 de reproduceri despre Brâncuşi, semnat de marele poet american Ezra Pound. în ianuarie 1926, se deschide la Wildenstein Gallery din New York a doua expoziţie personală a lui Brâncuşi, urmată, în acelaşi an, de o a treia, la Brummer Gallery din New York. Prezentarea artistului a fost făcută verbal şi în scris de Paul Morand, iar cei mai de seamă critici de artă americani au contribuit cu texte elogioase în catalog.

In 1927, vameşii americani refuză să acorde scutire de taxe vamale pentru sculptura lui Brâncuşi Pasărea în văzduh, pretinzând că ea nu poate fi o operă de artă pentru că nu se recunoaşte nici o pasăre. Urmează un proces care face multă vâlvă şi, pentru prima dată, o instanţă judecătorească hotărăşte că o lucrare nefigurativă poate fi considerată o operă de artă. Până în 1940, activitatea creatoare a lui Brâncuşi se desfăşoară în toată amploarea ei. Operele sale cele mai de seamă, din ciclul Pasărea în văzduh, din ciclul Ovoidului, sculpturile în lemn sunt create în această perioadă. In acelaşi timp, Brâncuşi participă la cele mai importante expoziţii colective din Statele Unite, Franţa, România, Elveţia, Olanda, Anglia, Uniunea Sovietică, etc. Brâncuşi n-a avut nici o expoziţie personală în Europa, nici în Franţa, unde a locuit timp de 53 de ani, nici în România. Muzeele şi colecţiile de artă americane posedă cea mai mare parte a operei sale. Numai Muzeul naţional de Artă Modernă din Paris (Centrul Pompidou) are un număr important de lucrări de Brâncuşi, pe care acesta i le-a lăsat moştenire împreună cu tot ce se afla în atelierul său din Impasse Ronsin.

Imagini din atelier

Aici, în inima Parisului, Brâncuşi îşi crease o lume a lui, cu un cadru şi o atmosferă românească. Multă vreme, Brâncuşi n-a fost preţuit la adevărata lui valoare, în România, în epoca zisă a realismului socialist, el a fost contestat ca unul dintre fruntaşii formalismului burghez cosmopolit. Abia în 1964, Brâncuşi a fost descoperit în România ca un geniu naţional şi, în consecinţă, ansamblul monumental de la Târgu-Jiu a putut fi amenajat şi îngrijit, după ce fusese lăsat în paragină timp de un sfert de veac. încă din 1926, câţiva sculptori şi cunoscători 1-au socotit ca unul dintre cei mai mari artişti ai secolului XX. Astfel, în 1932, Barbara Hepworth scria, după ce a vizitat atelierul din Impasse Ronsin: "Am simţit forţa personalităţii lui Brâncuşi şi felul lui atât de hotărât de a ciopli piatra şi lemnul. Tot ce am văzut în acest atelier arăta echilibrul dintre forma în devenire şi sculpturile terminate, umanitatea care le însufleţea, deplina unitate între formă şi materie". Henry Moore scria în 1937: "Brâncuşi a fost acela care a dat epocii noastre conştiinţa formei pure. Opera sa are o importanţă hotărâtoare în evoluţia sculpturii contemporane", în 1938 a apărut la Craiova prima carte despre Brâncuşi scrisă de V. G. Paleolog, pe când Ionel Jianu îşi încheia interviul luat lui Brâncuşi în octombrie 1938 afirmând: "Brâncuşi este considerat astăzi ca unul dintre cei mai mari sculptori ai lumii". Christian Zervos a publicat în 1957 un volum omagial consacrat lui Brâncuşi, în care a strâns mărturiile a 25 de artişti şi critici de artă, iar David Lewis a publicat în Anglia un foarte temeinic studiu despre Brâncuşi. A urmat în 1959 cartea Carolei Giedion Welcker, apărută în Elveţia, iar în 1963, la Paris, monografia scrisă de Ionel Jianu, în franceză şi engleză, cuprinzând primul catalog ştiinţific al operei lui Brâncuşi. Din 1963 până azi au apărut în Statele Unite, în Franţa, România şi alte ţări din Europa peste 50 cărţi despre Brâncuşi şi mii de studii şi articole, stabilind în mod definitiv gloria mondială a lui Brâncuşi ca un artist genial (Rene Huyghe) şi chiar "unul din cei mai mari creatori ai tuturor timpurilor" (Jean Cassou).

ARP - ASOCIAŢIA ROMÂNĂ PENTRU PATRIMONIU

Prima pagină

Scrisoarea

Viaţa pe scurt

Cronologie

Opera pe scurt

Calea Eroilor

Câteva opere

Pe tema Brâncuşi

Ansamblul Monumental

Bibliografie

Sunteţi pe o pagină de aici:

www.semanatorul.ro/brancusi/index.htm