|
UN E-MAIL „ENIGMATIC” -
COMENTARIU §1 - Scrisoarea
pentru românii „drogați”
care „nu vor să schimbe nimic” Am primit aceea
scrisoare pe la începutul verii 2008. Și am tratat-o ca un fapt divers, ca un
mesaj al unuia care traind în Canada n-a aflat despre sutele, poate miile, de manifestări culturale de la Târgu Jiu care tratează din toate punctele de vedere operele lui Brâncuși. Vremea a trecut
iar scrisoarea transmisă prin Internet a devenit vedetă. Postată peste tot ca
un fapt senzațional, adăugându-i-se enigmatic de către comentatori anonimi
„Este o problemă complicată cu Brâncuși” sau "Este o
problema mai gravă cu Brâncuși” scrisoarea a ajuns în majoritatea
căsuțelor poștale ale românilor, în acest fel, devenind cu adevărat "o
problema gravă”. Interpretarea
„unicat” a operelor lui Brâncuți, cu patent admis din start ca
universal – valabil, eliminând toate celelalte variante, riscă să
creeze un fals grosolan și să aducă o impietate nepermisă operelor
grandiosului ansamblu monumental al lui Brancusi. Iată cum moda
„senzaționalului” de astăzi, intră peste noi în casă prin toate
mijloacele: televiziuni, radio, jurnale, rețeaua Internet și chiar prin
telefon, „ai auzit de…”. Și trăind noi într-o lume a
„anormalului”, a bârfelor numite talk-show-uri, a răpirilor de
„Magde”, a găsirii de „Elodii” îngropate demult, a
„înfierării” comunismului și la grămadă, a punerii la zid a
tuturor celor care au trăit „pe vremea aia”, un e-mail ca „Adevărul despre operele lui Brâncuși” nu-i de mirare că devine subit vedeta patriotismului „curat și
nepătat” de secol XXI! Dar să luăm la
rând afirmațiile enigmaticului mesaj sosit pe Internet. 1. Se afirmă că
tatăl unui doctor, care locuia lângă Târgu Jiu, numit în paragraful următor
Matei Stoicoiu, era director împreună cu soția la „…scolile din Tg Jiu: cea de baieti si cea
de fete.”. Se vede clar că
aici e doar rodul unei imaginații. Autorul scrisorii habar n-are de istoria
orașului Târgu Jiu, avansând ideea că pe vremea când Brâncuși lucra la
ansamblu, adică prin anii 1937, orașul
avea doar două școli, una de băieți și alta de fete. Sesizând că e o
făcătură, Revista As, publicând scrisoarea, mai drege puțin busuiocul
adăugând „Părinții săi au fost
profesori, directori la liceele “Tudor Vladimirescu” și liceul de
fete”. Ehei! Existența
doar a două școli la Târgu Jiu se pierde în negura secolelor iar învățământul
în limba română începe aici prin sec. XVIII-lea pe vremea lui Alexandru
Ipsilanti. Două "școale de
panachizi", una pe langă Catedrala orașului, cealaltă pe lângă biserica
"Sfinții Apostoli” funcționau la începutul sec. XIX. La cumpăna
secolelor XIX și XX apar deja cele mai importante instituții de învățământ.
În 1897 „Gimnaziul real din Târgu Jiu” e numit la propunerea lui
Iuliu Moisil „Gimnaziul real „Tudor
Vladimirescu””, în 1844 „Școala națională” e numită
„Școala normală” (mai târziu „Spiru Haret”), în 1876
prefectul Ghiță Magheru transformă pensionul Săvoiu în „Scoala
Secundară” apoi în „Scoala Normală de fete”
(„Ecaterina Teodoroiu”). În 1899 se pun bazele învățământului
profesional înființându-se „Școala Comercială” (Virgil Madgearu). Fie și luând în
considerare doar aceste patru mari instituții de învățământ din Târgu Jiu, în
1937, n-aveau cum să funcționeze doar două școli, una de băieți și una de
fete. Mai mult, n-am găsit în arhivele celor patru mari instituții de
învățământ niciun director „Stoicoiu” si în consecință,
formularea „Parintii sai au fost
directori” nu are
nici-o bază reală. 2. Revista
„Formula AS” preia acel e-mail în stil caracteristic. Descoperă subit că Stoicoiu e din din Scoarța și plimbându-se prin parc, a dat
de Brâncuși cu care se cunoștea
„caci fusesera colegi in
clasele primare” . Iar fiul lui, doctorul, povestea cum „Brâncuși i-a spus că i-ar plăcea să mă
cunoască într-o zi și pe mine” .
În materie de imaginație „Revista AS” e tare dar în
materie de logică… Dacă ne uităm la
cronologia faptelor lui Brâncuși, constatăm că în anul 1883, la vârsta de
școală, Brâncuși copilul, într-adevăr era prin Târgu Jiu dar… fugit
de-acasă de frica învățătorului! Maică-sa îl prinde, și-l aduce acasă la
Peștișani, unde face clasa I. În clasa a doua, Brâncuși scrijelește banca cu
briceagul, învățătorul îl bate la fund cu nuiaua (deh, apucături de secol
trecut!) și Brâncuși fuge iar de-acasă… Vine la Hobița cu ocazia morții
lui Nicolae, tatăl său, și continuă școala primară la Brădiceni. Nuiele pentru uzul
învățătorului se găseau însă și la Brădiceni. Așa că, fără să termine școala
primară fuge și de acolo în anul 1887. Bântuie prin țară ca ucenic sau băiat
de prăvălie, apoi în anul 1893 se înscrie la Școala de meserii din Craiova,
unde se integrează perfect, devine bursier, este admis la secția sculptură în
lemn, pe care o termină primul, din 16 elevi, în anul 1897, după care pleacă
la Viena. Așa că
„directorul” Matei Stoicoiu din Scoarța, sau mă rog, din Târgu
Jiu, depinde ce scrisoare citești, nu avea cum să fie coleg de primară cu
Brâncuși! Deci, alt neadevăr! 3. Fără să existe
ca rânduri în scrisoarea originală a lui Liviu Popp, „Revista As”
mai adaugă niște paragrafe imaginare. Neapărat cu comuniști! Păi vreți să nu
fie revista în pas cu isteria anticomunistă de azi? „Era foarte supărat de câte ori îmi vorbea
despre Brâncuși, spunându-mi așa: “Am citit multe cărți primite din
țară despre Brâncuși. Uite, d-le, cum au schimbat comuniștii numele operelor
lui Brâncuși, din parcul de la Târgu Jiu!” Păi dacă s-ar fi
citit cărțile despre Brâncuși, și-ar fi dat toți seama că nimeni n-a schimbat
numele operelor lui Brâncuși. Și că fiecare brâncușiolog care s-a ocupat de
operele și viața lui Brâncuși, fie comunist vechi sau vopsit ca astăzi, fie
capitalist vechi sau ciocoi nou ca acum, are propria lui variantă! Așa cum
și Matei Stoicoiu ignorând
documentarea, a avut părerea lui în această scrisoare
„nemaipomenită” și „senzațională” care a făcut
înconjurul lumii. 4. Mai zice revista
„Formula AS”: ”Dornic
să-l întâlnesc pe marele artist, am reușit să vin în Târgu Jiu să-l cunosc. A
fost un moment memorabil, dar eu am rămas entuziasmat mai ales de felul în
care și-a prezentat lucrările, mi-a spus chiar și numele monumentelor pe care
trebuia să le facă în memoria eroilor români.” Brâncuși a ajuns
la formula unui ansamblu sculptural pe parcurs și a avut diverse variante de
nume pentru operele sale chiar de la bun început! Marea parte a
variantelor de nume vehiculate pentru componentele ansamblului provin din
fazele de proiectare, aprobare, strângere de fonduri, asigurarea
amplasamentelor pe „Calea Eroilor”, despăgubirile de terenuri de
pe „axul principal”, retrasare de străzi etc. V. G. Paleolog,
cunoscut biograf al sculptorului, atât în timpul regelui cât și după a doua
conflagrație mondială, spune că „la începutul începutului, și Brâncuși
și comitetul nu intenționau să ridice decât un singur monument. În ședința
hotărâtoare a comitetului, cu o voce blândă și în contrast cu ieșirea lui
violentă (care uluise comitetul), Brâncuși spune, după ce desfășoară o
fotografie: „Am hotărât la Paris
ca monumentul să fie o coloană fără sfârșit. Iat-o! Ochii celor prezenți
privesc uimiți fotografia care pentru ei nu reprezenta decât un stâlp
țărănesc”. Brâncuși n-a știut de la bun început nici câți bani se vor
strânge și nici câte piese va construi din ansamblul care se prefigura pe parcurs ce lucra la
coloană. Sanda Tătărăscu, în memoriile ei spune că „artistul a construit o primă masă a
tăcerii, din bolovani de râu… O așezare pe peluza verde, lângă vilă, față
în față cu un semicerc decorativ de coloane, între care se află și un capitel
de la Sarmisegetuza”. Ca urmare, Matei
Stoicoiu din scrisoarea lui Liviu Popp,
n-avea cum să spună că Brâncuși „ și-a prezentat lucrările, mi-a spus chiar și numele monumentelor pe
care trebuia să le facă” . Numele și
interpretarea componentelor „Ansamblului Monumental „Calea
Eroilor” din Târgu Jiu” a fost cea mai dificilă încercare a
tuturor celor care au scris despre operele lui Brâncuși. Însuși Brâncuși le
denumea în diverse feluri. Coloanei, Brâncuși îi spunea „Coloana
infinită” iar Aretia Tătărăscu „Coloana nesfârșită”, pentru
ca în final, să o predea primăriei Târgu Jiu sub numele de inventar,
„Coloana recunoștinței”. Așa stând
lucrurile, nici nu mai are rost să comentăm variantele din scrisoare, printre
care de tot hazul este aceea că
„nu “Masa
tacerii”, ci “Masa apostolilor neamului”, iar in mijloc
s-ar afla Iisus Christos.”! Iată cum dintr-un condei, apostolii lui
Iisus ajunseră „apostolii neamului”, adică români! §2 – Câteva
denumiri ale pieselor complexului sculptural de la Târgu Jiu Precizăm mai
întâi că pentru axa monumentelor denumirea a rămas cea propusă de Brâncuși
„Calea Eroilor” și întărită de oficialitățile orașului la 12 nov.
1937, prin decizia cu nr. 151. MASA ROTUNDĂ. „Masa rotundă”, după modelul
mesei rotunde țărănești, este denumită așa în actele oficiale din 1937-38,
iar V. G. Paleolog afirmă că denumirea ar fi aparținut lui Brâncuși care a
înlocuit-o mai târziu in diverse feluri: „Masa flămânzilor de spirit”, „Masa omeniei” (sau Masa pentru primiri cu omenie),
„Masa pomenirii” și in
cele din urmă „Masa tăcerii”.
Alte variante ale
diverșilor biografi, autori de monografii sau de studii: „Masa familiei”, „Masa cinei nupțiale”, „Masa cinei cea de taină”,
„Masa apostolilor”,
„Masa dacică”, „Masa căpitanilor”, „Masa de piatră și cele 12 scaune”. ALEEA SCAUNELOR Sau „Aleea din grădina publică”. Sunt
denumiri date de localnici în 1938 și care au rămas și azi.
„Băncile”, n-au denumire. POARTA SĂRUTULUI! “Poarta sărutului” sau
“Monumentul sărutului” au fost nume date de Brâncuși, folosind la
monument tema sărutului, temă care o găsim și la alte piese din atelierul său.
“Portal” l-au numit constructorii, “Portal de piatră”
și “Portalul din gradina publică” au fost denumiri oficiale când
au fost donate primăriei, iar diverși brâncușiologi i-au zis “Poarta
eroilor”, “Poarta”, “Arc de triumf”,
“Poartă de triumf”. COLOANA
RECUNOȘTINȚEI FĂRĂ SFÂRȘIT Denumire dată de
târgujieni, de lucrătorii care au participat la construcție și de unii
cercetători. A fost numită de Brâncuși „Coloana fără
Sfârșit”,
apoi numită tot de Brâncuși „Coloana Infinită”. Alte variante: „Monumentul
recunoștinței”, „Coloana recunoștinței”, „Monumentul
păcii”, „Monumentul Eroilor”, „Coloana
Eroilor”, „Turnul eroilor”. Variante nelegate de tema
eroilor: „Coloana infinitului”, „Coloana fără
sfârșit”, „Columna infinită”, „Columna
dorului” §3 –
Interpretări ale componentelor
complexului sculptural de la Târgu Jiu Pe cât de diverse
sunt denumirile încă în număr înzecit sunt interpretările. Așa cum am mai
precizat, fiecare are dreptul de a medita operele lui Brâncuși după cum îl
taie capul. Am putea spune deci că numărul interpretărilor crește spre
…infinit. Și cu cât sunt
mai multe interpretări cu atât mai valoroasă este opera iar oltenii în
materie de imaginație sunt de neîntrecut! Liberalii au
văzut în coloană nu recunoștința lui Brâncuși față de eroii neamului ci
recunoștința față de primul ministru liberal de atunci, Gheorghe Tătărăscu,
care a avut un rol extrem de important în realizarea ansamblului și a
configurației străzilor pe axul principal. Liberalii au spus că lui Tătărăscu
i-a dedicat Brâncuși coloana și au numărat și piesele ei constatând că au
exact același număr câte litere are numele lui Gheorghe Tătărăscu. Ca în gâlceava
politică de astăzi, unor țărăniști de atunci nu le-a plăcut interpretarea
liberalilor și au început să-și bată joc de ei spunând că au pus în mijlocul
târgului de vite al orașului „P...la
lui Tătărăscu”. Răspândindu-se vorba în oraș, cu amărăciune,
Brâcuși ar fi zis: „V-am lăsat
proști când am plecat și am revenit ca să vă găsesc și mai proști!” Interpretări care
tratează, pe componente sau unitar, întreg „Ansamblul Monumental
„Calea Eroilor” de la Târgu-Jiu” sunt fel și chip iar
numărul lor pare că nu se mai termină. Și nici nu se va sfârși numărul
vreodată având în vedere măreața operă brâncușiană! Să vedem totuși
în final, spre exemplificare, un extras (fără notele de subsol și trimiterile
la surse) dintr-un studiu privind
simbolistica celei mai importante piese a ansamblului, „Coloana
recunoștinței fără sfârșit”. În interpretarea dr. ing. Sorin Lory
Buliga, șeful Centrului de Cultură și Artă „Constantin Brâncuși”, studiu care a apărut în „Curierul primăriei”, nr. 3(46)
din 25 martie 2004, publicație a
Primăriei Municipiului Târgu Jiu. Simbolismul „Coloanei Infinitului” „Coroborând interpretarea acestui simbol arhaic din
spațiul românesc cu unele din aforismele și textele lui Brâncuși (care
dovedesc faptul că artistul cunoștea simbolismul polivalent al
„Coloanei Infinitului” în toată profunzimea și coerența sa), am
ajuns la concluzia că această coloană este în esență o reprezentare a
Divinității, sub aspectul ei creator. Voi prezenta în continuare câteva din
rezultatele legate de această temă și de asemenea textele brâncușiene
corelate. 1. Coloana ca
„Scară la cer”: „Hai să-i zicem o Scară la cer” -
aforism spus de Brâncuși chiar în fața Coloanei. 2. Coloana ca „Axă a Lumii”: „…am
vrut să dăruiesc6 osia spirituală” 3. Coloana ca
„Centrul Lumii”: „…într-o zi și Stâlpul meu va prinde
în jurul lui hora lumilor din cosmos”. 4. Coloana ca
„Lanț al lumilor” (care se poate deduce și din aforismul
precedent): „Oare ritmul său lăuntric, din clepsidră în clepsidră, nu
înfățișează oare și nenumăratele pulsații ale universurilor, care necontenit
explodează și se contractă?”. (T. Paleolog) 5. Coloana ca „Stâlp de lumină” sau
„Stâlp de foc”: „Mi-am lăsat sculpturile să se joace cu
cerul și cu oamenii, dovedind lumii că este cu putință o sculptură a
focului”. „Acesta este mesajul Stâlpului meu, străjuit de Masă
și de Poartă…Să arzi ca o flacără…Să te prefaci în fulger legând
cerul cu pământul”. (T. Paleolog) 6. Coloana ca o
reprezentare a Divinității sau Absolutului: „Du-te. Îmbrățișează-l cu
palmele mâinilor deschise. Apoi, înălțându-ți ochii, privește-l și vei
cunoaște în adevăr sinea cerului”. „Realitatea pe care Stâlpul - laolaltă cu celelalte
două semne de piatră ale mele - o întrupează este avântul, conștiința nunții
ce o sărbătorim cu nesfârșitul univers, dorul ce-i însuflețește pe eroi spre
absolut”. (T.Paleolog) Tot în favoarea interpretării Coloanei drept epifanie
uranică, reproducem aici, în premieră, un aforism al lui Brâncuși,
semnificativ în acest sens. Astfel, în perioada în care artistul se frământa
pentru a hotărî locul de amplasare a Coloanei (probabil în vara lui 1937), preotul
V. Brâncuși din Peștișani, care îi era și unchi, l-a mustrat pe acesta că în
loc să se gândească cum să-și ajute familia care este gata să “ajungă
pe drumuri”, el se preocupă de probleme abstracte care nu puteau fi de
folos cuiva. Întrebat de acesta ce vrea să facă acolo, sculptorul a răspuns
în felul său caracteristic: „Unchiule, eu vreau să fac aici ce slujești
dumneata”. Dar este de înțeles că preotul numai lui Dumnezeu îi poate
sluji. Interpretarea „Coloanei Infinitului” ca
reprezentare a unei teofanii poate explica și amplasarea acesteia după
biserică, adică separat de restul ansamblului sculptural. Un motiv este acela
că revelația lui Dumnezeu are loc după descoperirea credinței de către om,
credință întruchipată aici de biserica „Sf. Apostoli”. Un alt temei îl constituie faptul că biserica are la bază
un sacrificiu - care amintește într-un fel de sacrificiul eroilor gorjeni -
și anume acela al lui Iisus Hristos pentru mântuirea oamenilor. De aceea
partea de căpetenie a cultului creștin, care este liturghia, constă în esență
din aducerea lui Dumnezeu ca „sacrificiu de împăcare”, însuși
Trupul și Sângele lui Hristos, simbolizat de pâine și vin. Acest trup
simbolic se dă credincioșilor ca „împărtășanie” pentru a se
întări cu puterea Dumnezeiască ce există în ele, spre viața și fericirea
veșnică. Ținând cont de faptul că biserica îl simbolizează în
primul rând pe Iisus Hristos, care declara că „Eu sunt Calea, Adevărul
și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Ioan, 14, 6),
se poate înțelege de aici că doar trecând prin biserică (adică Hristos) se
poate avea cu adevărat revelația semnificației Coloanei Infinitului (ca
reprezentare a Divinității). Dar, așa cum am arătat și cu o altă ocazie, „Calea
Sufletelor Eroilor” reprezintă de asemenea și un drum simbolic de
reîntoarcere a eroilor gorjeni - prin jertfa lor de sine pentru țară și
credință - la Dumnezeu. Iar într-un sens mai larg, această reîntoarcere
evolutivă - deci cu sens pozitiv, de recuperare - este o „cale
eroică” pentru orice om care simte imperios nevoia de a-și întâlni
Creatorul.” §3 –
Concluzii Aidoma
interpretărilor operelor lui Brâncuși, concluziile trebuie să le tragă
singuri cititorii. Ei trebuie să
discernă dacă acel e-mail al lui Liviu Popp a vrut să fie doar o simplă mână
de ajutor dată românilor dezinteresat, dacă a fost o diversiune de
discreditare a ansamblului sculptural de la Târgu Jiu sau s-a vrut de la bun
început a fi un virulent mesaj anticomunist, venit din partea unuia care a
fost nevoit să plece în occident. Partea cea mai
proastă a fost că tocmai acest mesaj anticomunist a prins la public. El a
fost amplificat iar unele din reviste sau posturi de televiziune, în loc să
elucideze cazul, au pornit o campanie furibundă care să facă praf imaginea
României, făcând plăcere patronilor și acoperind interesele lor de ciocoi de
presă porniți mereu în a susține o parte sau alta a spectrului politic. Nu s-a făcut altceva decât să se mai adauge
la hărmălaia generală de astăzi încă o goarnă. Un singur forum, România-Franța,
și-a exprimat îndoiala asupra afirmațiilor gratuite conținute în e-mail
solicitând mediile intelectuale să-și spună cuvântul. Cât despre Liviu
Popp, presupus ca primul care a transmis acel e-mail „Adevărul despre operele lui Brâncuși” nu se mai poate scrie nimic. Aflăm de pe
Internet că „In seara de 28
Septembrie 2008 s-a stins din viata dupa o scurta dar grea suferinta in lupta
cu cancerul Dan Liviu Popp, bine cunoscut si indragit membru al Asociatiei Culturale Romano Canadiene din
Calgary. Nascut in Bucuresti la 10 Aprilie 1941, crescut si educat in
Bucuresti, a absolvit in 1968 Facultatea de Inginerie Geologica de la IPGG
Bucuresti. S-a stabilit la Calgary in 1984 la chemarea fratelui sau Stefan
Popp inginer geolog. A trait si muncit in Canada, patria sa adoptiva, timp de
24 ani intotdeauna in Calgary, unde a fost iubit si apreciat mult de colegi
si prieteni.” Să-i fie țărâna ușoară! Poate a vrut să facă un bine
țării dar uite că a ieșit prost! Revine ca misiune de suflet a tuturor celor care au
transmis acel e-mail - și care a făcut mai mult rău decât bine - să transmită
mai departe, fiecare prin mijloacele lui, acest succint studiu al unui atât
de nefericit caz. Pentru că dacă ar
mai trăi Brâncuși astăzi, ar exclama iar cu amărăciune: „Ați fost
proști pe vremea comunismului dar după ce voi înșivă ziceți că l-ați distrus,
vă găsesc acum și mai proști și mai comuniști!” Propuneri si contacte : editura.online@gmail.com ARP - ASOCIAȚIA ROMÂNĂ PENTRU PATRIMONIU
Sunteți pe o pagină de aici: www.semanatorul.ro/brancusi/index.htm
|
